Lăbuş

Lăbuş

Lăbuş sunt, un câine,
Viaţa mea este
O-ntreagă poveste
În care-am luptat
Pentru-o pâine.

Crescuţi cu iubire
De mama, noi fraţii
Cei albi sau pătaţii,
Mâncam sau dormeam
În neştire.

În trântă, în joacă,
La umbră, la soare,
În somn şi visare,
Lăsam ziua toată
Să treacă.

În curtea cea mare
Cu pui de găină
Şi-o raţă străină
Era pentru câine
Doar soare.

Grădina şi poarta,
Căsuţa-am păzit,
Pe hoţi i-am gonit
C-aşa e a câinelui
Soarta.

Lătram chiar deodat'
Pe cinci voci, dar vai,
Într-o zi de mai,
Săpâna de suflet
M-a dat.

Dar noua stăpână
Zgârcită, haină,
Nu-mi da nici de cină,
Atâta era
De hapsână.

Pe uliţi, năuc,
Aşa nemâncat,
În lume-am plecat,
Gândind: încotro
S-o apuc?

Atunci o fetiţă
Brunetă, frumoasă,
M-a luat drăgăstoasă,
La casa cu gard
Şi portiţă.

Eu frica-am învins,
Duios am privit
Şi am mulţumit,
Uşor cu lăbuţa
Am prins.

Şi pot ca să zic
Că sunt, în sfârşit,
Oricând fericit
Iubirea s-o-mpart
Cu-un amic.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza